Te mai re(cunoști)?
M-am plictisit să văd ( aproape ) peste tot, aceleași poze de revistă. Terne, amorțite, fără nici o emoție dincolo de ele.Chipuri imprimate pe hârtie, fotografii scoase la indigo(mai țineți minte acea folie, pusă între pagini, pentru a realiza exemplare copii ale unui document? Deja, la al treilea exemplar devine șters, echivalent cu persoanele care fac același lucru. X imită pe Y, Y pe Z, ș.a.m.d.
Încet, încet devenim marionete în propria viață.Am luat “actorii” de la teatru și i-am teleportat în viața reală. Ne purtăm măștile, altele de fiecare dată, în funcție de context.
Flori de plastic sau moriști în bătaia vântului?
Precum o “morișcă“, ne ducem încotro, ne poartă vântul. Ne învârtim după direcțiile altora.Suntem pictați în toate culorile Pământului, dar pe interior ne pictăm doar în neutre. Dar ce contează, când societatea defilează cu fizicul pe podiumul vieții, acest catwalk care pune sub reflectoare “sclipirea” unei vieți moderne.Blitz, blitz…bling, bling.
Să trăiești basic, poate fi plictisitor pentru alții.Asistăm la acest “modernism”, a păpușilor scoase din cutie, totul ridicat la rang de extravaganță. În timp ce, naturalațea se află într-un con de umbră, ce mai este lasată să iasă la suprafață, din când în când.
Care e adevărata ta “culoare”?
“Realul” din noi e machiat, ascuns sub straturi.La fel și personalitatea, o scoatem la xerox, precum o imagine de revistă. Deja, după prea multe printuri, culorile difuzează, încât nici noi, nu ne mai recunoaștem.
“Eroare” a societății
Poți fi denumit “eroare” a societății, când nu te aliniezi anumitor conduite, care nu corespund cu valorile tale. Pentru simplul fapt, că alegi să fii informat, nu dez(informat). De asemenea, pentru că ai abilitatea de a discerne si de a prelucra informațiile care te “lovesc” din toate părțile. Pentru că ești un fin observator.
Generația Z. O “producție” în serie?
Omenirea e ca și un proces de producție dintr-o întreprindere. O producție pe bandă rulantă, unde dacă nu corespunzi cu lotul, ești scos din uz sau în cel mai bun caz, ești re(modelat) după șablonul societății. Să vedem ce putem obține din / de la tine?
De aici reiese că “omul este un produs al societății”. Ar avea cam toate atributele, nu? Ambalaj, etichetă, preț?!( aproape că ne vindem între noi). Însă, nu ar înclina mai bine balanța, dacă am pune preț pe om, ca și modelator al societății?
Spune-mi cine mă cumpără și cine mă vinde?
Aparent suntem defecți într-o lume “perfectă.” Defect că nu urmezi ultimul trend, că îți pui întrebări, că ai sentimente reale, nu de plastic. Defect pentru că nu trăiești să impresionezi pe alții, ci să fii mulțumit de tine. Defect pentru că nu faci un anumit lucru pentru a fi integrat într-un grup social și lista poate continua.
Viața simplă nu e despre apariții la rubrica “Bine îmbrăcați“( excludem persoanele publice). Viața nu e un podium, pentru că acolo nu mai există egalitate.Viața nu oferă premii sau trofee. Ea oferă lecții. “Bine educați“, “Bine informați“, “Bravo ești corect”, la aceste rubrici trebuie să fim prezenți.
Sistematizați de coduri și serii.
Suntem ierarhizați în funcție de seria de la mașină, cea din buletin, să aruncăm o privire și la numărul de cont, care te poziționează în top Forbes 500.
Milionari în serie, dar falimentari în masă.
Ne-am codat gândirea, implicit și limbajul. Am poziționat cifrele care ne atribuie un rang, mai presus de valoarea umană. Ne convertim în caractere de plastic, precum bancnotele în procesul de rulaj al banilor. Ingerăm metale grele, jucăm cap sau pajura cu viața, în speranța că de partea cealaltă vom găsi o societate, așa cum ne dorim.Constatăm că ne amăgim singuri.
Râmân doar niște cuvinte aruncate pe hârtie, lumea își continuă cursul…
