Circula, prin popor, un soi de folclor cu privire la feministele žalea rele, care n-au aparut inca la noi, dar care umbla in stoluri, roiuri prin alte tari, acolo unde femeile s-au urcat de tot in capul societatii si de acolo o abuzeaza in fel si chip. Care te reteaza cu privirea daca indraznesti sa le tii usa deschisa atunci cand intri in magazin sau care ti-ar smulge cu patentul degetele de la picioare daca te-ai oferi sa le cari sacosele sau sa le schimbi un bec. Barbatilor romani le e teribil de teama de ele, de feministele cele rele si fioroase.
Mai ales, nu vor sa apara pe aici si sa le strice mintile si alor noastre. Si nu doar lor. Si femeilor le e la fel de frica. De faptul că, daca, doamne fereste, vine curentul asta si pe la noi, ele se vor pomeni singure si barbatii nu le vor mai iubi, nu le vor mai seduce si, in general, nu vor mai vrea sa aiba de-a face cu ele.
Feminismul are, pe la noi, renumele unei boli rusinoase.
Nu ajungi feminista decat daca e ceva in neregula cu tine. Doar o spun si bancurile alea, care au declarat ca feminismul a aparut doar din nevoia de a integra si uratele in societate. Gura poporului adevar graieste. Are rost sa obiectezi? Sa spui ca e una femeia pe plan intim, si alta, social?
Ca o femeie nu e numai cea care zambeste, se imbraca in rochie, miroase bine si framanta cozonaci de Paste? Ca are zece mii de chipuri si, pana la urma, alegerile ei o privesc la fel cum e treaba ei si numai a ei daca-si da cu oja pe unghii sau daca isi penseaza sprancenele? Ca acasa poti umbla in neglije de matase, dar pe strada sau la locul de munca iti pui platosa?
Tot prin popor, mai umbla o frica. Frica de pocaiti. Neo-protestanti, pre numele lor. Oamenii le spun žsectanti, nefacand deosebirea intre culte, recunoscute oficial de stat, si obscurantismul real, uitand ca lumea nu se termina la granita Romaniei si ca sunt tari unde, sa vezi dracie, nu ortodocsii sunt majoritari.
Si nici catolicii (acestia sunt oarecum tolerati, probabil si datorita faptului ca Papa apare mai des la televizor decat toti pastorii protestanti la un loc). Oamenilor le e o teama teribila sa discute cu pocaitii. Ca poate ii convertesc cu forta si-si pierd (inca o) credinta stramoseasca. Stiti voi, valori, profunzimi. Ortodoxia e buna. Restul “ cah! De ce? Cum, de ce? Pentru ca a fost prima aici! Primul venit, primul servit.
O alta teama e direct fobie. Si-i zice homofobie. Homofobia a prins insa, si ea, alaturi de alte metehne universale intalnite si pe la altii, o culoare locala. Nu se refera doar la respingerea homosexualilor. Ci si a unor articole vestimentare. Sau a unor obiceiuri care tin de igiena personala. Oamenii nu poarta o anumita camasa pentru ca e gay. Barbatii nu vor sa auda de cosmetice masculine pentru ca doar žaia le folosesc. Romanului ii e o teama teribila sa nu cumva sa-i scape vreun gest, vreo miscare ce ar putea fi interpretate drept žhomo. Daca vine comisia si primeste vreun verdict de heterosexualitate indoielnica?
Pe timpuri, cand la noi nu se auzise de žaia pe invers, barbatului roman ii era teama sa nu treaca drept molau. Papa-lapte. Acum e teama de žcurcubeul gay care-l inspaimanta mai mult decat virusul gripei aviare. Crede ca e molipsitor. De-asta nici vecini gay nu i-ar placea sa aiba, iar la intrebarea žcum ai reactiona daca ai afla ca fiul tau e gay, raspunde scuturandu-se din toate cele ca si cum l-ar fi napadit o mie de pureci ždoamne fereste!. Cred ca, daca am sti inca din viata intrauterina orientarea sexuala a copilului viitor adult, numarul de cazuri de abandon ar exploda.
Un alt element care ne paralizeaza e teama de gura lumii. Ea se manifesta cumva paradoxal. Ne e teama de ce vor crede daca divortam. Daca ne viziteaza prea multi barbati desi nu stim niciodata clar ce inseamna prea multi. Nici prea putini. Caci gura lumii nu ne-a trimis nicio directiva in sensul asta. Dar, in acelasi timp, nu ne pasa ce crede partenerul de trafic atunci cand il injuram. Sau cand ii taiem calea aratandu-i si degetul mijlociu pentru un plus de confirmare si autoritate. Ciudata gura lumii. O usa larga pentru unele lucruri, nepermis de stramta pentru altele.
