Aventuri de neuitat cu Cezar

In aventuri de neuitat, o sa va povestesc niste chestii care mi s-au intamplat de-a lungul trecutului meu glorios si tumultos, chestii pe care nu atat ca vreau sa le impartasesc cu voi, cat vreau sa le am aici ca sa nu le uit cand o da Alzheimerul peste mine. Asadar:

CEZAR

aventuri-cu-cezar

Cezar era mare panarama.

  • Il ajuta ce e drept si numele: Rata Cezar zis si Cezarina. Nu cezariana ci Cezarina. De ce, o sa vedeti mai jos.

Pe Cezar l-am cunoscut pe cand lucram in fabrica de incaltaminte a unui italian jegos si spurcat. Venise acolo, de pe undeva din Alba Iulia, cu viitoarea nevasta. N-aveau mai mult de 18 ani atunci.

Cezarina s-a remarcat inca de la inceput printr-o deosebita lene, viclenie si un talent deosebit in a se plange de orice il puneai sa faca.

Cand s-a angajat el acolo, eu lucram deja de doi ani si pusesem bazele unei echipe pe care o adusesem cu mine cand am parasit vechiul loc de munca. E lezne de inteles de ce aveam o gura mare si spurcata, de care se temeau toate fetele , dar in acelasi timp ne intelegeam de minune. Daca sefa de echipa nu le putea struni, fiind foarte tanara si la inceput de drum, tipam odata din capatul benzii si se rezolva. E drept ca pe langa voce , ma ajuta si fizicul, in toata fabrica mai existnd o singura tipa mai mare ca mine, si in inaltime si pe latime. Asadar, treaba mergea de minune: sefa comanda ceva, eu le puneam pe fete sa execute. Aveam o vorba pe atunci, provenita dintr-o intamplare mai veche si de cum intram in sectie, salutul meu pentru colege era” Ce faceti fai, curvelor?”

  • Nimeni nu se supara, evident. Numai ca treaba asta mi-a adus o mare rusine din partea Cezarinei. O sa va explic mai tarziu.
  • Buuun. Deci Cezarina s-a angajat la noi si a devenit instant timorat de voceea si atitudinea mea. Nevasta-sa nici nu basea de mine: n-avea mai mult de 1,50m inaltime si radeam amandoua toata ziua , pe seama viitorului ei sot.
  • Pe vreame aia, baietii de la Tras, jucau ca la balamuc Age of Empire. Toata ziua , Age of Empire in sus, Age of Empire in jos. Aude si Cezarina. Joaca el ce joaca, numai ca fiind praf nu numai la romana cat mai ales la engleza, n-a retinut exact ce joaca . Si vine intr-o zi la mine si ma ia la vorba:
  • -Ce face mama curvelor?
  • -Ce sa fac, mai Cezarina, lucrez. Tu ce dracu faci, ai prins avans?
  • -Da ma, dar sunt rupt de somn.
  • -De ce ma?
  • -Pai am jucat azi noapte pana la 2, Age of Vampire.
  • -Ce ma? Ce ai zis?
  • -Age of Vampire, ma, ce, n-auzi?

Inutil sa mai spun ca ma luase inecul de la atata ras. Nu puteam sa cred. Si bineinteles ca am umplut fabrica cu perla lui si bineintels ca i-a ramas numele de cod Vampire.

Lucram de noapte. Adica in doua schimburi, de la 6 dimineata la 6 seara si

de la 6 seara la 6 dimineata. Desi obositoare, cele 12 ore de noapte ne placeau mult mai mult decat alea de zi. Noaptea, mai liniste, nu lucrau toate echipele, nici pulea la birouri, doar noi si sefele de banda. In afara unei cretine cu nume predestinat, Verginica, nici dracu nu ne zicea nimic. Asta rezulta in libertatea de a fuma relaxati in timp ce munceam, fara a mai fi nevoiti sa mergem pe terasa sau la wc, libertatea de a a sculta muzica cu castile in urechi, lucru interzis pe timp de zi si cel mai important, libertatea de a pleca de pe banda cand aveam chef, daca aveam avans in raport cu viteza ei.

Bineinteles ca mergeam in vestiare la barfa, ne faceam farse unii altora si alte asemenea. Intr-un astfel de context i-am zdrobit ouale lui Cezar.

LAPTE GROOOOS

Plecam la vestiar la barfa. Eu, Cristina grasa, Felatia, Margaux si nelipsita Cezarina. Da-i cu tigara, da-i cu cafeaua, da-i cu barfa . Cezarina, plictisit, zice:

-Ba, hai sa jucam Lapte Gros.

-Buna idee, bravo Cezarina, in sfarsit ai clocit si tu ceva inteligent. Cine se pune?

-Io, face Cezarina. Ma pun io la perete.

-Cezare, sa ti dracului mainile alea ca lume ,ca nu vreau sa dau cu capul in ouale tale, zice Grasa.

Cezar avea o frica de Grasa, o frica ce o depasea cu mult pe cea pe care o resimtea fata de mine. Grasa avea 1,80m si vreo 120 de kg.

Se aseaza Grasa cu fruntea in palmele lui Cezar si cu crestetul capului sprijinit in ouale lui. Se incordeaza Cezar si  o roaga pe Grasa sa se sprijine cu mainile de zidul din spatele lui, nu de alta, dar cand vom sari noi, o sa-l omoare.

Asta, gata, a fost de acord. Si incepem sa sarim. Sare prima Felatia. Mica, 1,40 metri si 40 de kg, radiografie ambulanta. Cezar, calm, nepasator ca un englez. Sare si Margaux. Nici ast nu era cu mult ca volum peste Felatia.  Dau sa sar si eu. 1,65 m inaltime si vreo 90 de kg. Cezar nu anticipeaza ca saritura mea urmeaza imediat dupa a lui Margaux si se intinde sa ia tigara de pe pervazul geamului, moment in care, uitand comple de Grasa, ia mainile si o lasa pe aia sa se sprijine direct in bijuteriile lui. Imi iau avant animalic si sar.

Nici in ziua de azi nu imi explic cu dracu am ratat saritura, ca doar nu era prima data. Ideea e ca m-am oprit in curul lui Margaux, nemaireusind sa  ajung pe spinarea Felatiei. Intreg sirul s-a deplasat inainte si implicit in coaiele lui Cezar. S-a auzit un tipat de soprana, Grasa s-a impins si mai tare in el, ca sa se poate desprinde de perete, astfel  ca i le-a zdrobit si mai tare. Cezar s-a facut rosu ca o gusa de curcan si s-a lasat moale pe langa zid. De abia dupa 20 de minute a fost in stare sa se ridice si sa se duca la banda unde tot avansul lui se dusese ,astfel ca a fost nevoit, cu toata durerea, sa mai si traga tare ca sa recupereze. De lapte gros insa, i-a pierit cheful.

Asta e mai scurta.

Aduce cineva la serviciu, niste telefoane din Italia, cu gand sa le vanda la noi. In vestiar, la tigara, toata sectia de Tras si cativa baieti de la noi, de la Cusut, printre care si Cezarina. Si sta el ce sta, gandindu-se ca si-ar cumpara unul din telefoane. Il ia, il suceste , se uita la el si deodata, ii vine in minte o dilema, pe  are trebuia neaparat sa o rezolve. Deschide gura si=i iese cea mai tare intrebare ever:

-Auzi ma, da’ telefonul asta daca e din Italia, nu merge sa dai decat sms-uri in ITALIANA?

Va jur, pare ireal ,insa cu toate acestea, intrebarea a fost chiar asa formulata de Cezarina.

Asa cum am zis, Cezarina, vazand ca le faceam pe colegele mele curve, fara cea mai mica jena, dar nestiind de la ce a pornit treaba cu acest apelativ, a inceput sa imi zica si el  tot Mama Curvelor. Mama curvelor in sus si in jos.

Cum facu ,cum nu facu, Cezarina stranse bani si-si lua o janghina de Dacie, vai de mama ei, o coaja prapadita. Mandru nevoie mare, venea si pleca cu masina de la serviciu.

Intr-o seara, pe la ora 7, iesisem deja din tura si ne indreptam spre statia de tramvai. Eu si inca cativa colegi ce mergeam toti in directia aia. Cezarina si nevasta-sa, au plecat mai greu ca Dacia lor pana nu primea cativa pumni, nu pornea. Si nici  in seara aia nu vroia sa se urneasca neam.

Alta gafa de-a Cezarinei

Ajungem noi in statie, lume multa, aglomeratie. In departare se vedea venind, intr-un nor de fum, Dacia verde praz a lui Cezar. Ajunge nebunul in dreptul nostru, deschide geamul si plin de candoare si cu moaca aia a lui nevinovata. plin de indatorire, imi face o oferta irezistibila:

Mai, Mama Curvelor, nu vrei sa te duc cu masina?

Tare, in gura mare. Sunt sigura ca nu  si-a dat seama de ce a spus. Era atat de obisnuit sa imi zica asa ca nici nu a mai constientizat ce spune. Dar privirile celorlati oameni care asteptau in statie, au fost de nepretuit. pentru toate celelelate exista Cezarina.

Nici Grasa nu era departe de Cezar, cu unica deosebire ca aia muncea pana la loc comanda, nu tragea chiulul si le mai si punea cu botul pe labe pe nebunele alea de colege. Ghinionul ei, insa ,era ca statea pe aceeasi strada cu Cezarina, mutat de curand cu chirie, pe undeva prin zona Toporasi sau Drumul Gazarului, nu mai stiu bine unde. Mersul impreuna spre casa, nu putea fi decat o nesfarsita sursa de bucurie pentru Cezar, un deosebit prilej sa o chinuie si sa se razbune pe ea ca il muncea in fabrica ca pe hotii de cai.

Vesnic partener de tampenii al lui Cezar, era unul mic si slab, cu parul ca un arici, de unde ii venise si porecla de Vanilla Ice sau Aricel-Caricel. Si asta statea tot prin zona aia, asadar mergeu impreuna.

Ce dracu-i trece prin cap Cezarinei intr-o dimineata:

-Ba, gata, azi o executam pe Grasa!

Zis si facut. Pleaca ei ca de obicei, dupa tura de noapte, spre casa. Masina Cezarinei era stricata ,asa ca s-au dus la autobuz. In masina, Cezarina, deosebit de amabil cu Grasa. A servit-o cu o merdenea (moartea ei), cu cateva bomboane, glume, draci, laci. Aia cu care erau, radeau pe infundate. Tot autobuzul era plin de ai nostri, ca la ora 6, in directia aia numai ei mergeau. Cand sa coboare la Toporasi, Cezarina o zbugheste pe usa lasandu-i in urma lui pe Grasa si pe Vanilla, care saracul, n-a fost prea iute de picior. Cand a vazut Grasa ca nu poate sa coboare, au apucat-o spumele: Cezarina si Vanilla ii legasera un siret de la adidas de bara autobuzului, cum erau pe atunci Icarusuri din alea cu bara pe mijloc. In plus, Grasa avea o geanta stil postas a carei curea se prindea de geanta propriuzisa prin doua carabine micute. Nemernicul de Cezar, desfacuse usor una din carabine si o prinsese la loc dupa ce a avut grija sa cuprinda si bara autobuzului.

L-a insfacat Grasa pe Vanilla, i-a carat cativa pumni in spate si l-a pus sa o dezlege. Astia care mai erau in autobuz, jale, ce s-o ajute ca erau pisati de ras. Dupa ce s-a vazut libera, Grasa s-a dat jos la urmatoarea statie, tinandu-l pe Vanilla dragastos pe dupa umeri. Si drept razbunare, l-a pus pe ala sa-i cumpere de 40 de lei merdenele. Adica nici mai mult nici mai putin de o sacosa plina, tinand cont ca atunci o merdenea costa cam 1,5 lei.

Cezarina a fost nevoit sa-i dea banii inapoi lui Vanilla pentru ca altfel risca sa ia bataie si de la Grasa si de la ala. Si asa i-a pierit cheful Cezarinei de glume cu Cristina Grasa.

Dupa cum va spuneam, Cezar avea o gura spurcata, cel putin pe jumatate cat a mea. Si in ciuda faptului ca oricat se straduia, nu prea reuse sa ne faca mare lucru, el insista. Cam asa il manca in cur intr-o seara. Ne intalnim in statia de tramvai, eu, cu el si nevasta lui si multi alti colegi.

Tot asa, intram de noapte. Cald de nu se putea in timpul zilei,  un septembrie cald, frumos, dar cu dimineati incredibil de reci. Cand ieseai dimineata la 6, dupa o noapte de munca si de stat in hala aia incinsa de atatea motoare, iti venea sa mori dand de frigul de afara. Pana ajungeai acasa, iti pierea tot somnul.

Asa ca, vrand-nevrand, desi veneam in fusta, maieu si papuci la munca, in geanta sau in punga aferenta, aveam mereu un pulover frumos, cu fermoar, nici prea gros nici prea subtire, exact cum imi trebuia.

Dau sa scot un borcan din punga, ca-i adusesem nevesti-sii niste zacusca si scot puloverul cu gand sa i-l dau Cezarinei sa mi-l tina. Asta, pielea dracului, incepe sa rada de mine;

-Aaaahahaha, fai Ano, ce baba esti, umbli cu pulover pe tine ca babele, iti ingheata tataele dimineata, ahahaha!

I-am dat un pumn in spate si mi-am vazut de treaba.

Dimineata s-a schimbat treaba. Nu mai stiu cum s-a intamplat ,dar imi aduc aminte ca vremea de unde era doar rece , devenise de-a dreptul geroasa peste noapte si ne intrebam cu groaza cum naiba ajungem pana acasa asa cum eram imbracati, in fuste, papuci, tricouri si pantaloni scurti.

Cezarina, neam sa taca:

-Hai ba, va cacati pe voi pentru putin frig. Eu sunt in camasa de matase si n-am nici pe dracu. Uite, baba asta de Ana are si pulover.

-Bine, Cezare, zic eu, treaba ta, ai ras de mine, acu sa te vad eu ce turturi faci pana la autobuz.

Plecam noi si ne intalnim seara din nou, ca la 6 intram iar de noapte. Cezarina mea, in blugi, cu bluza cu maneca lunga si cu un prea frumos pulover pe gat.

-Ce faci, Cezarina?il intreb.

Asta, mut. Nevasta-sa radea.

-Fai Ano, pana la jumatea drumului era vanat, tremura tot si i se invinetisera si buzele. Mi-a fost mila de el si i-am dat puloverul meu.

-Asa, si?

-Pai da,fa, da-i era rusine ca se uita lumea la el ca la urs.

Puloverul Aurei era ceva deosebit de sexy, cu snurulete, fundite si insertii de dantela. Iar Cezar l-a purtat.

Cezar era praf la mai toate domeniile. Inclusiv la tehnica. Reusise intr-un timp foarte scurt sa se taie, intepe, coasa si capseze in aproape toate masinile din fabrica. Pe ce punea mana , strica. Era complet atehnic si la calculatoare, desigur, avnd in vedere ca el era mare jucator de Age of Vampire. Remember?

Arde CD-ul cu NERO

Si  praf fiind, intreba cand pe unul cand pe altul despre cum sa faca cutare sau cutare lucru. Astfel ,intr-o buna zi, se duce la Mihaita, un tip deosebit de destept, aflat si el in trecere prin fabrica aia, la fel ca multi altii dintre noi.  Vroia sa afle cum se copiaza muzica pe un CD.

-Ma Mihaita, nu ma ajuti si pe mine? Nu stiu cum se face sa bagi muzica de pe calculator pe cd. Nu vrei sa imi explici?

-Ba da, ma, fi atent: iei cd-ul, il arzi cu Nero Burn, selectezi melodiile, le transformi si le dai copy. E simplu.

Parca asa tin minte ca i-a explicat. Zis si facut. Se duce Cezarina seara acasa, face ce face si vine a doua zi la munca, suparat-muci.

-Ma Mihaita, ce dracu are ma cd-ul ala,  ca nu merge?!

-Cum ma nu merge? Ce ai facut?

-Pai l-am luat, l-am bagat in calculator, am deschis Nero Burn , apoi am scos cd-ul , L-AM ARS CU BRICHETA SI L-AM BAGAT LA LOC! Dar acum nu mai merge nici calculatorul, nu mai citeste nici un cd! Ce are?

Si Mihaita si noi ceilalti care eram acolo, am ramas afis. Tin minte foarte precis ca 8 ore am ras aproape in continuu, nu ne-am putut tine de treaba. Si azi cand imi aduc aminte, mi-e imposibil sa nu rad cu lacrimi de cd-ul ars al lui Cezar.

La un moment dat, nu mai stiu ce s-a intamplat, ca Aura a ramas peste program la munca ,iar Cezarina a plecat acasa. Pe drum , ii vine o idee: sa faca ceva de mancare pana vine nevasta-sa. Zis si facut. Intreba pe o colega daca e greu sa faci varza calita. Aia ii explica ce si cum, pasii clasici de preparare a verzei calite.

Ajunge Cezarina mea acasa si se apuca de treaba. Acum, zic din ce mi-au povestit el si  Aura.

Isi pune soretul, spala varza, o toaca marunt, o freaca cu sare si o pune la fiert. Colega care i-a explicat cum se face varza, nu i-a zis si cat trebuie sa fiarba. Dupa vreo jumatate de ora, ii suna telefonul lui Cezar. era un prieten care-l ruga sa-i aduca nu stiu ce filme. Sta Cezarina si se gandeste si ii vine ideea geniala sa bage varza intr-o oala cu capac. asta in care fierbea nu avea capac corespunzator. Cotrobaind unde tinea Aura oalele si tigaile, gaseste una care i se pare deosebita. Avea un capac etans, bun, sigur nu avea cum sa scada apa pane venea el. A mai bagat doi busteni pe foc, ca unde stateau in chirie nu aveau gaz si a plecat.

S-a intors dupa vreo 45 de minute din ce zicea el. Ieseau aburi ca la balamuc si oala fluiera ca toti dracii. A apucat-o cu o carpa si a pus-o pe masa. Cand a scos capacul, oala a rabufnit pe pereti, imprastiind varza peste tot. Oala fiind dintr-aceea sub presiune. Bineinteles ca Cezar habar nu avea. Varza oricum se transformase in crema de la asa fierbere. Cand a venit Aura, Cezar tocmai se apuca sa curete varza de pe tavan. Atunci a invatat si Cezar cum arata si la ce foloseste o oala sub presiune

Ultima parte din aventurile Cezarinei, mi-a fost povestita de Mihai in dimineata asta.

Cezarina era praf la toate domeniile, dupa cum va spuneam. Nu se lasa mai prejos nici la anatomie. Fapt pentru care, atunci cand Mihai a venit racit cobza la munca, Cezar a fost mai mult decat incantat sa il sacaie. Restul, il afisez exact asa cum mi l-a povestit Mihai.

Canalul lacrimar

“Hai sa-ti zic faza cu canalul. Eram racit intr-o perioada, cobza, praf etc etc… gravesen stii . imi curgea nasul ceva de groaza, consumam servetele pe banda rulanta, la 2 minute daca nu chiar mai putin, imi suflam nasul… si pana mea Cezarica pe langa mine la cusut talpa. Si cum imi suflam eu nasul asa, se infunda nasaul meu si eu sufland cu putere, imi iese la un moment dat, aer pe canalul lacrimar, senzatie destul de naspa dar in acelasi timp placuta, ca un gadil asa, ca ma gadila drept sa spun. si ma apuc sa ii spun lui Cezar ca mi-a iesit aer pe canalul lacrimar… asta, pana la 23-24 de ani cat avea el atunci, habar nu avea ca exista canal lacrimar… si incepe prostul sa rada de mine ca “ai gaura-n ochi?”.. bah esti prost?, e canalul lacrimar pe care se scurg lacrimile atunci cand sunt in exces etc etc… el in prostia lui insista ca am gaura in ochi si ca nu exista asa ceva etc etc. ma aplec, ma trag de ochi in jos sa ii arat balalaului ca exista etc si el se uita in ochiul meu si nu ii venea sa creada, eu incercam sa ii explic ca toata lumea are si asa mai departe, el nu, o tinea pe-a lui ca sunt anormal, ca sunt mutant(!), ca daca asa m-am nascut sau mi-a aparut dupa aceea etc… si se avanseaza

Cezar si se duce la vestiar cu gandul sa faca misto de mine ca am gaura-n ochi… nu vreau sa iti spun, ca s-a intors rosu de acolo, din ce am aflat mai tarziu, erau baietii de prin tras pe-acolo, care stiau de canal, si l-au facut de cacao. pana la sfarsitul zilei stia juma de sectie ca Cezar, habar nu avea de CL, si toata lumea radea de el :)). Faza tare consta in faptul ca el s-a dus la vestiar cu asa mare bucurie ca ma face pe mine de ras, de parca ar fi aflat cel mai ascuns secret al meu si el s-a facut de ras de 10 ori pe-atat. ca sa nu mai zic, ca in urmatoarele zile, ma tot intreba de CL, cel mai probabil omul cum a ajuns acasa si-a studiat ochiul si stupoare! avea si el … si multe alte intrebari cu care ma sacaia legat de subiect. si in plus ca ma intreba, dupa ce sa facuse de ras, ca daca ma doare, ca daca stiu de mult de CL, ca cum, ca ce, m-a pus sa ii fac o demonstratie cu aer iesind pe CL in momentul cand imi suflu nasul etc etc… anyway, super funny…”

Povestita chiar de omul caruia i s-a intamplat si care de altfel era cel mai sacait de aberatiile lui Cezar. Nu stiu pe unde o mai umbla acum dihania de Cezarina, dar sper, pentru binele lui si pentru a isi creste sansele de supravietuire, ca s-a mai desteptat intre timp.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *